Nu știu cum e prin alte case, dar la noi copiii ar ronțăi non-stop ceva. De preferat o tonă de pâine goală sau covrigi, doar că nu prea le dăm voie, nu vrem să fie grași. Prin urmare e nevoie de gustărica de după micul dejun sau dinainte de prânz sau de după prânz sau înainte de cină sau înainte de culcare. Îi apucă oricând, gustărică să fie.
În zilele în care nu-i trimitem să-și ia un măr, le mai facem pâine cu usturoi și roșii sau altele.
Simplu: felii de pâine tăiate puțin mai gros decât cele din comerț, prajite puțin pe grill sau în tigaie, se adaugă câteva picături de ulei de măsline, puțin usturoi pisat (eventual făcut mujdei), puțină sare, busuioc și felii de roșii.
Provocarea e să îi fac să înțeleagă de fiecare dată că trebuie să se oprească din “mai vreau”, pentru că nu asta e masa principală.
Gustarea mea preferata. Dacă pâinea e prăjită bine sau la prăjitor e mai rapid sa freci cățelul de usturoi de ea.
Mă duc să-mi fac o felie 🙂
Da frate, painea prajita frecata cu usturoi imi aminteste de copilarie, ma duc si eu sa caut usturoiul :)) Pofta buna!
Bruscheta – the lazy way…
pai, tehnic nici eu nu m-as opri. d-aia nu ma apuc 😀